Ei n-au știut că eu am vrut clavicule,

  Și mi-au trântit coleric urechile pe inimă.

 Acum, se știe bine că n-ajungeam chiar până-acolo,

Dar îmi săreau de multe ori obrajii,

Când sistola era matroană.

Ca să mă potolesc, eram pe beat-ul  ei,

Pesemne să îi dau cât cere.

Dar cui îi trebuie aer?

Mie dați-mi suflete și muzică,

Avioane de hârtie și oameni caricaturi,

Clișee ce se vor trântite, ca un cap pe-un trunchi!

Dați-mi tot de ce vă este frică și-o să urlu-n centru că iubesc,

Fără setări sau drame programate. Poate puțin, dar rar,

Din foarte mult plictis.

Dați-mi culori și alunițe și pistrui.

Dați-mi un suflu și un rost,

Dar dați-mi, mai ales, răgaz să le explic,

Pentru ca ei nu știu:

Am vrut clavicule și n-am primit.

Anunțuri

self-conviction

25/09/2011


Vreau un mâine singur,

Să-mi pot lega șireturile și închide geanta,

Grăbită la o întâlnire cu mine.

Să nu mă supăr că întârzii,

Să mă poftesc să iau un loc

Și să-mi comand un ceai cu iasomie.

Să-mi pun deoparte zaharul și să cer un foc din spate.

Să mă opresc atunci când vorbesc prea repede,

Să țin pasul cu discursul despre cât de bine-mi merge.

Dar ție?

Minunat, zic.

Și după multe pauze jenante, m-aș ridica, lăsându-mă acolo,

Dar înainte să-mi iau geanta, mi-aș striga:

Hei, tu trebuie să te-ndrăgostești!

 

 

Photo found   Here.

De ora 3

22/08/2011


Cred că într-o viață anterioară am fost Patsy Cline, Ben E. King, Otis Redding, Herp Albert, Connie Francis sau Nina Simone. Mă simt „acasă” în muzica lor.

Pe cine-oi fi supărat atât de tare să fiu EU în viața asta?

Dietă

02/06/2011


Eu nu mai pot să-l car așa. E mereu flămând și înfulecă ce-i pică. Și nu-i pică totul bine. Gurmand dolofan! E ca-n Tom și Jerry, The little orphan, japița mică și mâncăcioasă.

Bună, sunt Monica, și am un suflet bulimic. Are mereu în față un raft cu bunătățuri emoționale și, de când grăsun, mă pune pe mine să mă mișc să-i fac stomacul fericit. Doamne iartă-mă, dar ce stomac or fi având sufletele? Și dacă nu-i convine, mă amărăște ceva vreme. Deci el vrea tot ce înseamnă emoție, dar eu trebuie să-i dau numa ce cred că o să-i placă, altfel am încurcat-o. Fără s-o mai lungesc, e nasol. Nu numai pentru că e pretențios(își dă seama destul de târziu că o gafează), dar și pentru că e unitatea centrală a întregului corp. El trimite roșeață în obraji și durere în stomac. El slăbește articulațiile genunchilor și se agită ca un prostănac în piept. Nu-mi spuneți mie de dopamină și de alte maglavaițuri secretate de creier, că eu știu cu cine am de-a face. Da i-o coc eu cumva, intru la dietă. Da, asta am să fac. Nu-i mai încurajez ieșirile hiperemoționalo-calorice. Puțin da’ bun, rar da’ nutritiv. Îl detoxifiez până-și dă seamă cu ce ieftineli își stăpânea foamea.

Gata. Vă pup.

Brusc și insistent

01/06/2011


Cu mustățile muiate-n siroape și dulcețuri,

Tot aiurești o veche cunoștință.

O tot silești să-ți spună lucruri și-ntamplări,

Situații, aprecieri.

Un prăpădit, ați spune voi,

Ce-ncearcă la o veche poartă zăvorul să-l urnească.

Și picurându-i zilnic doar sirop pe chip, o să-l împingi pe biet în boală.

Iar el, insulino-dependent ajuns, o să-ți dorească moarte lentă,

Asemeni unei gâze fripte de neon.


M-am trezit fără o șosetă. Pe cine păcălesc? N-am avut două când m-am culcat. Dar sunt morocănos și încruntat. Și tu? Ce te uiți cruciș? DA! Azi îs aiurea. Dezacordat mă bâțâi. Nu-mi place laptele. E de două zile cred. Și crenvuștii îs cruzi. Unde voi locui?Sper să aibă lapte proaspăt. Și un sertar în camară cu miez de nucă. Un pervaz și-o vedere spre stradă. Să fiți și voi priviți hâș! Să-mi mângâi pisica bolnav și să vă privesc fuga. S-o compătimesc de fapt. Să-mi țin agrafele într-o cutie. Da pentru ce-mi trebuie mie agrafe? Creioane colorate. Degeaba. Nu știu să desenez. Vreau să plec din țară. Masked and anonymous. Să am dezordinea MEA. Ți-am găsit colecția de casete SEGA. Avem prea multe lucruri inutile. Orice pentru siguranța nostră! Și-un tocător de nervi ar merge. Cât de curând. M-am născut totuși destul de târziu, sau sunt nătâng și n-am dreptul să fiu nostalgic. Dar îmi lipsesc câteva lucruri. Mi-a înghețat piciorul. A, mi-am amintit, cealaltă șosetă e la tine. Ai zis că nu mă poți vedea purtând șosete rupte. Na. Ete moft. Nici măcar nu-s ale mele. Tu ai pus într-o cutie de la margarină vată și porumb la încolțit? Eu știu că am pus fasole. Sclipiri într-un joben. Tu ești iepurele ce păcălește magicianul. Mă bâzâie un țânțar. I-am dat brațul. Mi-am găsit bocancii de anul trecut. Ce zi sucită! Nu-mi trebuie zahăr în cafea. Cum? Tre’ să pleci? Bine, du-te. Dar lasă-mi miezul de nucă, laptele proaspăt și crenvuștiul crud. Pentru că de azi, voi locui Aici. Îmi dai, te rog, șoseta înapoi?


…cei mai frumoşi cercei, Dumnezeul costumelor de baie şi o sumedenie de gânduri paşnice.Mă îndepărtez uşor şi ireversibil de 17-18, vârstă pe care totuşi o voi fake-ui chiar şi când prima cifră va fi 3.Acu e 2.Nimic nu e mai nou sau bun ca ieri, am exact aceleaşi şosete şi nici acum lumea nu promite nimic concret.Dar cu un zâmbet idiot şi naiv, mi-e mult mai bine.E frumos să ai 20 de ani şi 12 ore.Acum, izbiţi-mă, vă rog, de-un coş verde să-mi revin.Nu, n-o s-o faceţi.V-am spus că sunteţi mai buni?Şi Savoy a mai crescut parcă puţin.Îmi pare rău că îmi fac părinţii să se simtă bătrâni, dar încep şi ei să se prindă că e momentul să devină tuşieri în arbitrarea spinningul meu haotic.Monica..ai împlinit 20 nu 50.Da, ştiu.Deci nu sunt cu nimic mai responsabilă, serioasă, raţională, şi alte plicticoase virtuţi ca ieri.NU!Atunci dară, să ne rotişim împreună!!Încă mi se permite să fiu vulturul bleg din Cartoons, cea mai urâtă raţă evaaa’, cel mai ciumos(?) şobolan, cel mai ieftin filozof, cel mai naiv copil cu toată încrederea în toţi şi cel mai plângăcios frustrăţel.Hi hi.”Sunt tânăr, doamnă, tânăr, cu spatele frumos!”

Cu câte-un strop din fiecare emoţie de suflet tânăr, nu vă rog, vă ţâp în urechea mijlocie : nu trăiţi după standardele altora, dezbrăcaţi-vă de cuvintele lor.Mai trăiţi frumos puţin şi fără presiunea unui blank în faţă.You’re  missing the point.E blank pentru că poate deveni tot ce vreţi voi să devină.Coloraţi-l frumos!Trăiţi în spectrul culorilor saturate!(dacă finalul ăsta ar fi fost într-un film/piesă de teatru, acu ar fi trebuit să mor, aşa-i?Scuze public, nu-ţi satisfac nici acum aşteptările).Dar nu vă las aşa…Poftiţi de v-amuzaţi niţel.Aşa, că-mi sunteţi dragi!!

Vă îmbrăţişez cu mânuţele mele de 20 de ani!!!