Ei n-au știut că eu am vrut clavicule,

  Și mi-au trântit coleric urechile pe inimă.

 Acum, se știe bine că n-ajungeam chiar până-acolo,

Dar îmi săreau de multe ori obrajii,

Când sistola era matroană.

Ca să mă potolesc, eram pe beat-ul  ei,

Pesemne să îi dau cât cere.

Dar cui îi trebuie aer?

Mie dați-mi suflete și muzică,

Avioane de hârtie și oameni caricaturi,

Clișee ce se vor trântite, ca un cap pe-un trunchi!

Dați-mi tot de ce vă este frică și-o să urlu-n centru că iubesc,

Fără setări sau drame programate. Poate puțin, dar rar,

Din foarte mult plictis.

Dați-mi culori și alunițe și pistrui.

Dați-mi un suflu și un rost,

Dar dați-mi, mai ales, răgaz să le explic,

Pentru ca ei nu știu:

Am vrut clavicule și n-am primit.

Anunțuri

E momentul în care râzi cu dinții mov de vin și sufletul soare de el.

Când ți-s toate expresiile deja luate. Cum naiba?

E, cum îți place ție să spui, armonia celulelor, pentru că neclintită stau în fața ta.

Te-aș acoperi cu toată tinerețea. Știi? Tinerețea mea e bulletproof.

Cine are habar încotro? Tu ești boarding passul meu.

E lumea subiectului multiplu și-a saltelei duble.

Cât ți-e de surd dansul printre ciuperci, menestrele?

„cel îndrăgostit de viața în aer liber întâmpină dificultăți când dorește să se dedea la cea mai veche dintre crimele si distracțiile cunoscute.”

Sunt atâtea izbucniri și-atât de puține cuvinte. Nu vrei să nu ne mai cerem asta?

La ce bun cuvântul când își demască demagogul?

Îmi poți spune totul doar fiind.

Mai știi când m-ai lăsat pe plajă, cu spatele la mare și-ai plecat către alți dinți mov, neclintiți în fața ta?

Mi-am șters nisipul de pe coate și genunchii și te-am lăsat să te ridici.

Dar valurile tot s-au spart la mal, chiar și cu tine plecând.

Atunci le-am declarat tuturor râmbete. Pentru toți oamenii pe care i-am privit fără față retrași.

Menestrele? Le mai cânți, le mai reciți?

Mie mi se pare că nu te-aude cine trebuie.

Mie mi se pare că nu m-aude cine trebuie.

O să tac. Tu nu!

Grinch flinches

10/12/2011


   Și v-o spun sincer, toată treaba asta mă lasă rece. Rece și încruntată. E perioada grijilor și-a supradozelor calorice. Nu fac toată treaba asta pentru că-i cul să fii sucit. Dar vă spun, nu mă emoționează nimic din toate luminițele, brazii artificiali, reducerile, combinația roșu-alb abuziv-expusă, colindătorii nemulțumiți când primesc colaci și nu bani, grija pentru cadouri și pentru enșpe feluri de mâncare ce trebuie să fie pe masă în noaptea cea sfântă. Noroc c-al treișpelea salar se dă în decembrie. Da ce știu eu, domnișoara „patevegetaldelaunicarpersiempre”? 

    Da nu-mi place deloc. Anul trecut am cumpărat „A Christmas Carol” din fața Spitalului Municipal Suceava. Désolé, Dickens, nu te-am citit.

    Și da, știu, mergem acasă, lua lua lua, și nimeni nu-și pune întrebi cu gura plină. Da ce-mi veni, tocmai eu m-am trezit să vorbesc despre asta? NU POT!

    Nu pot să dansez, alături de toate păpușile din dansul hiperconsumului, sau, cum se vrea a crede, să ciocnim întru sfintele sărbători și-n anul ce va veni, poate cu ceva mai bun. Hahaha! 

    Deci plec. Dar prima dată trebuie să mă întorc.

Scrisoare

28/05/2011


Dragii mei prăpădiți,

Vă scriu să vă lămuresc: nu am absolut nimic împotriva jocului vostru penibilo-ipocrito-adolescentin. Da da, voi, aceeași oameni despre care a scris și Ralu. Sunteți cât se poate de triști. Triștilor! Mai mult decât atât, freamătul și mâncărimea voastră n-a făcut decât să vă contureze și mai mult caracterul șiștav. Nu sunteți paraziți, cum v-am atacat inițial, pentru că nu mâncați din noi, ci din voi înșivă. Și rânjiți apoi cu dinții negri, cu gura plină, molfaindu-vă. Să vă fie de bine, mamă. Îmi pare totuși rău că o să comandați mereu din același meniu. Cum? Aveți prieteni? Așa!! La festinul vostru parodic ar fi păcat să nu fie măcar 4 tacâmuri puse.

De asemenea, vă scriu pentru a vă transmite mulțumirile pentru cea mai pertinentă definiție a termenului „vicleșug” explicată atât de detaliat. Sărumâna!

Vă mulțumesc mult pentru efortul, timpul și nervii de care m-ați scutit, hotărându-vă să mai aduceți scaune la masa aceluiași festin cu perfidie ca antreu.

Eu „vă salut, generație în blugi”i altora, poftă bună. A, și, fiți copii cuminți și mâncați-VĂ tot!!!

P.S.  Să nu scrieți înapoi, pentru că expeditorii acestei scrisori sunt prea mulți.

Cu deosebit respect(„Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva”),

Eu și toți restul

Je me spin.

20/09/2010



Dacă madam Popa a aplicat pentru facultăți mai serioase și dacă prezența mea la școală era condiționată de a ei, am început să-mi caut prieteni. Serioși, cursuri integrale subliniate cu culoare, înstăriți, fumători, de breaslă înaltă. Și cum numa’ nu lucruri mârșave îs pe ista blog, vi-l dau la categoria „legături” pe misiu Ciucle, plin de virtuț’ ciocârlesciene. Apui dară, mă adresez celor 4-6 oameni ce intră zilnic pe blogu-mi, și ție, tatucă, rugându-vă insistent să-l votați pe derbedeu, nu de alta, da mi-a promis o „decență nikoniană”. Și serioși fiind, nu sună rau deloc zdringhi-ul scos de pe propria-i partitură. Ascultați, mângâiați-vă barba inteligent și votați-l pe micuț. A, vă trebe cont dar dureaza numa’  vreo 3-4 minute să-l faceți. Nu fiți haini! Ici e video-ul și linku unde îl puteți vota!! Pupici

VOTAȚI   AICI !!!!!!!


Blank la persoana I. Mi-e dor și când miroși urât sau ești murdar. Când pari mai mic, de toți ce te pășesc. Dar ești și un pustiu deschis non-stop. Când mă surprinzi zâmbind retard și parc-aștepti să-ți zic din nou : „-Astăzi îmi ești drag! Îmi placi!” Fără să știi că îmi răspunzi în orice colț și-n orice drum. Mă tot învârt și tot adun din toate. La catedrală – îmi amorțește fruntea, cu ochii ațintiți spre vârf, din iarbă. Trebe’ explorat cu carnețel. Da? Atunci scrie tu pe fiecare pagină și după-nvață-le pe dinafară :”Azi n-o să SIMȚI același lucru!” Poate că mâine vei fi hâtru. La fel și noi. Vom fi frumoși când vom avea răgaz să te-observăm. Să nu treacă nimic aievea!!(MI-E BINE ORIUNDE ÎN CLUJ)

Nu mă opri din piruetă și lasă-mă să te flatez!

*Nota bene

1.M-am bâțâit și-am scris strofocat. A ieșit ieftin-ritmic.

2.Nu e nimic scummy în ce scriu. Niciodată.

3.N-o să fie vreodată.

4.Mi-e super dor de Cluj.(propoziție ce înlocuiește glorios toată fâstâceala de mai sus)

4.Știu de ce am scris fâstâcit.Dureri periferice.

5.Oprah.

6.I shall be back!Până atunci, nu scriu nimic demn de 3 vizualizări săptămânale.NA!

7.Voi ce-ați făcut în vacanță?Văd că Miro se plictisește rău.Și eu tânjesc după Cluj.

8.Am tăcut.Șăș.